Eu critic.

Archive for the ‘Creatie (RO)’ Category

E 1 martie si cu aceasta ocazie i-am cumparat fetei pe care o iubesc din toata inima un martisor care a costat mai mult decat imi permite buzunarul sa cheltui si i-am scris o poezie in care ii spun tot ce simt pentru ea.

E chiar in fata mea. Am in mana poezia scrisa pe o foaie si in cealalta martisorul. E timpul. Ma duc la ea si ii zambesc. “Uite, ti-am luat ceva, iar aici e o poezie scrisa de mine”, ii spun rusinos. Ochii ii stralucesc si ma priveste cu un zambet divin pe buze. Inainte sa citeasca poezia, vine prietenul ei si ma da la o parte de parca as fi… nimic. O apuca de fund cu ambele maini si o saruta pe nerasuflate. In acest timp, hartia cu poezia i-a scapat din mana. Dupa ce o saruta, prietenul ei ragaie si pleaca, tragand-o si pe ea dupa el, ea in tot acest timp zambind fermecata de şarmul lui natural.

Eu stau si o privesc confuz cum pleaca, uitand de mine. Ridic hartia de jos, citesc poezia si incep sa plang.

Restul episoadelor le puteti citi aici.

De Craciun, fata pe care o iubesc din toata inima a organizat o petrecere la ea acasa. Toata lumea trebuie sa ii faca un cadou cuiva si eu m-am gandit sa ii iau un ursulet de plus si sa-i scriu o scrisoare in care sa ii spun tot ce simt pentru ea.

E aproape miezul noptii si toata lumea a inceput sa imparta cadouri. O caut cu privirea prin incapere si cand o zaresc ma indrept spre ea.

“Hei! Am ceva pentru tine!” ii spun, entuziasmat, cu mainile la spate. Ii arat ursuletul cu scrisoarea prinsa in piept si ii urez Craciun fericit. “De Craciun iti dau in dar inima mea. Te iubesc!”

Ochii i se aprind si imi zambeste. Imi saruta obrazul si imi multumeste. Ia ursuletul si il pune in coltul camerei, alaturi de o duzina de alti ursuleti mai mari cu scrisori lipite in piept. Scrisori semnate de alti baieti. Imi mai zambeste o data si se duce sa danseze cu alt baiat.

Imi privesc ursuletul prin multimea de uriasi si incep sa plang.

Restul episoadelor le puteti citi aici.

Suntem la ea acasa, afara e frig si lemnele ard in semineu. Suntem intinsi in fata semineului, inconjurati de perne si acoperiti cu o patura groasa. Atmosfera e excelenta si imi doresc sa putem ramane aici pentru totdeauna, impreuna.

O mangai tandru pe picior in timp ce ii sarut tampla. Ea se intoarce catre mine si ma saruta pasional, plimbandu-si mana prin parul meu. Ne despartim buzele si ne privim in ochi. Isi arata zambetul ei minunat care ma lasa fara respiratie de fiecare data cand il vad. Ma trage catre ea si isi aproprie buzele de urechea mea, soptindu-mi lin: “Nu te iubesc. Nu vreau sa ne mai vedem.”

Privesc in gol si incep sa plang.

Restul episoadelor le puteti citi aici.

Lana

Când mă strigi, când mă alungi,
Gesticulând din aripile lungi,
Ca un înger cu ale tale buze,
Fiecare menită a face confuzie.

Îţi vorbesc, îţi cânt,
Cu ochii căprui mă priveşti stând.
Eşti de neclintit,
Chiar şi în viscol cumplit.

Încerc să pătrund,
Dar de fiecare dată sfârşesc în fund,
Căci nu reuşesc să te conving
Şi-aş da orice să pot să înving.

Frământat de regret,
Parcă nu-mi vine să cred
Că îndepărtarea am cauzat-o
Chiar eu, cel de-odată.

Te privesc acum,
Printre scântei şi fum,
Încerc să te ating,
Dar îmi îndepărtezi mâna aşa lin.

Ştiu că a durut,
Dar îţi jur că nu am vrut.
Fostul inamic,
Astăzi l-am nimicit.

Iartă-mă, Lana, pseudonim dulce,
Căci am greşit, nu te duce!

E scrisa inainte de marti seara… :)

Ucigaşul zâmbăreţ

Mă tachinează la fiecare pas,
Mă găsesc într-un impas,
Îmi zâmbeşte acru
Şi mă răneşte ca dracu’.

Încerc să-l calmez,
Vorbe dulci ii fredonez,
Ucigaşul zâmbăreţ mă-njunghie
Şi mă leagă cu o funie.

Îl privesc cu groază,
Nu varsă nicio rază,
Crud şi nemilos,
Zâmbeşte după fiecare cuvânt scos.

Renunţ la orice speranţă,
Îmi dau seama ca uşa n-are clanţă.
În gânduri negre mă afund,
Ştiu să înot dar mă scufund.

În căutarea ei

Arunc cuvinte-n van,
Încerc cu toate puterile să trag,
Însemni pentru mine
Ce înseamnă narcisistul pentru sine.

Încercările-mi merg spre nicăieri,
Îmi aduc aminte ce bine-mi era ieri
Şi las o picătură să cadă,
Degeaba… n-o să o vadă.

E departe de mine,
Într-o lume în care totul e bine.
Am vrut şi eu acea soartă,
Dar m-au dat afară înainte să intru pe poartă.

Răsplată

Îmi privesc sângele-n chiuvetă,
Îmi privesc corpul înnegrit,
Am încasat şi am plătit,
Greşelile m-au urmărit.

Trebuie să mă-ndrept,
Să trag aer în piept.
Există viaţă dincolo de întuneric,
Trebuie doar să trec de generic.

Nu stiam daca sa postez prostia asta sau nu, dar uite ca am facut-o. E doar ceva ce am scris oarecum… intamplator. Mai am, vor mai urma.

* Merg pe strada, am castile in urechi si in ele urla un cantec care imi place foarte mult. Nu ma pot abtine sa nu zambesc, sentimentul de fericire e prea coplesitor. Dupa mult timp, sunt in sfarsit cu adevarat fericit. Stau si ma gandesc ca nu as schimba nimic la viata mea. Sunt tanar, am toata viata inainte si am toate motivele sa fiu cel mai fericit om de pe Pamant. E tarziu, e intuneric si nu se vede nici urma de viata in jurul meu. Singura lumina vine de la Luna si de la stalpii de pe marginea strazii. Nu am absolut nicio grija in minte, ma simt ca si cum as pluti. Sunt linistit si totusi energetic. Ma macina satisfactia. Adancit in gandurile mele, zambind cat de sincer se poate, o clipa de neatentie ma rapeste. O clipa de neatentie si drumul din fata mea dispare. Lumea se invarte in jurul meu si totul se sfarseste cu un zgomot puternic si intuneric complet. Reusesc cu greu sa imi deschid ochii. Vad Luna. E plina in seara asta si mai frumoasa ca niciodata. Simt cum mi se prelinge ceva printre ochi. Deodata Luna se schimba, se face rosie si nu inteleg de ce. Frumoasa Luna dispare in spatele unei figuri care ma priveste de sus. Nu stiu de ce, dar nu ma pot misca. Nu pot interactiona cu lumea din jurul meu. Pot doar sa observ. Observ ca fac un efort din a respira. Aud cu greu o voce strigand. Ma intreaba daca sunt bine. Inauntru zambesc. Inchid ochii.